"EU iubesc Ţara Făgăraşului" - campanie de redescoperire, educare, responsabilizare, conştientizare, conservare, promovare şi preţuire în rândul copiilor a poveştilor vechi de familie, a gusturilor, locurilor, oamenilor şi aromelor de acasă. Proiectul, marca tarafagarasului.eu (instituţie virtuală cu aplicaţii reale) presupune evenimente, campanii, expo-show uri, acţiuni de tip voluntariat, ateliere de poveşti, proiecte, workshop uri handemade, itinerarii cultural-gastronomice, educaţie "day by day"! Parteneri: Muzeul de Pânze şi Poveşti, Mândra Chic, gourmeTraditional, Casa Terra.

miercuri, 22 iunie 2011

povestea Antoniei Mercurean



stra-stra bunica Ileana

   Totul a inceput cand Laurente, de mic, a cunoscut-o pe Ileana, femeia cu care urma sa se casatoreasca. Ajungand la varsta adolescentei, cei doi participau des la hora satului din fiecare duminica. Asa, cei doi s-au indragostit... La scurt timp a urmat primul razboi mondial la care a participat si stra-stra-bunicul meu. Primind binecuvantarea de la sotia si baiatul sau, Gheorghe,care era in burtica mamei, Laurente pleca in razboi. Razboiul a durat 3 ani, timp in care a luptat cu ungurii  pentru eliberarea teritoriilor ocupate, s-a ascuns prin paduri, a inghetat datorita gerului cumplit care se napustise peste tara. Dupa cateva luni s-a nascut Gheorghe.  Ileana impreuna cu fiul sau au incercat sa treaca peste momentele grele care s-au napustit asupra lor datorita razboiului. S-au ascuns prin paduri intrucat ungurii au invadat satul si le-au luat proviziile si animalele.   Dupa ce se scursesera cei 3 ani, Laurente s-a intors la sotia lui, Ileana si la fiul sau, Gheorghe. Apoi a venit pe lume Maria, stra-bunica mea. Cei doi au urmat scoala primara din satul Venetia de Sus - 7 clase.
stabunicii Ioan cu Maria si copii lor

unchiul Gheorghe

 La varsta de 22 de ani, Gheorghe s-a insurat cu Maria. Maria a avut doua fete: pe Eugenia si pe Maria. Gheorghe dorind sa construiasca o casa pentru familia sa, si-a riscat viata ducandu-se la o groapa pentru a lua nisip.   Dar un mare ghinion s-a abatut peste ei. Groapa de nisip s-a surpat, el murind lasand-o pe Maria vaduva si pe cele doua fetite, Eugenia de 9 ani, iar Maria de 8 ani, fara tata.
Maria, sora raposatului Gheorghe, s-a casatorit la varsta de 19 ani cu Ioan. Impreuna  si-au construit o locuinta si au avut doi copii: pe Gheorghe, bunicul meu si pe Elena.  Ioan incercand sa le ofere copiilor cat mai multe necesare traiului a lucrat in padure la Ocolul Silvic. Maria s-a ocupat de cei doi copii si de treburile campului. Iar seara lucra la razboi, tesand fate de masa si cuverturi pentru a-si intregi veniturile.  Copii au urmat scoala si apoi s-au casatorit. Elena s-a casatorit la varsta de 20 de ani cu Vasile. Cei doi au avut doi baieti: pe Horia si pe Vasile. Insa, Elena la varsta de 38 de ani, s-a imbolnavit de cancer si a murit.
tata Ghita si mama Neli

Bunicul meu Gheorghe, tata-Ghita cum ii spunem noi, s-a casatorit cu Cornelia, mama-Neli. Dumnezeu le –a dat doua fete pe Camelia si pe  Simona.  Tata Ghita a muncit mult pentru a le oferi fetelor lui tot ce era necesar.  Camelia,  mama mea a terminat liceul Economic in Brasov, iar Simona a urmat cursurile universitare devenind astfel profesoara de matematica.   Camelia s-a casatorit cu Cristian, tatal meu de care sunt foarte mandra.  Apoi, ei ne-au adus pe lume pe mine, Antonia Luiza si pe surioara mea mai mica, Teodora Maria. Intrucat ei s-au casatorit devreme au dorit să-si continue studiile. Tata a urmat cursurile unei Scoli de Maistrii, iar mama a urmat cursurile universitare devenind astfel economista.

Cand eu aveam 5 ani familia noastra a suferit foarte mult intrucat eu m-am imbolnavit. De la o banala raceala pe care medicii au tratat-o cu indiferenta am ajuns intr-o stare foarte critica  la Spitalul de copii din Brasov. Medicii nu le-au dat foarte multe sperante parintilor in legatura cu mine intrucat corpul meu nu vroia sa lupte cu boala, nu reactiona la tratament.  Dar familia a fost alaturi de mine si desi eram in stare de inconstienta mama a intrat in salonul de Terapie Intensiva unde eu eram conectata la aparate, m-a strans de mana si m-a rugat sa nu o parasesc.  O forta interioara m-a facut sa spun Mama. Impreuna am invins boala. A fost o surpriza pentru medici modul in care am reactionat la atingerea mamei.  
  

Antonia Mercureanu

 Acum suntem o familie implinita si fericita. Parintii mei lucreaza pentru ca noua sa nu ne lipseasca nimic, ne sprijina in toate proiectele pe care le intreprindem si ne sustin in ceea ce vrem sa facem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu